Am sa fac o mica analiza a unui eveniment recent pentru a exemplifica doua stiluri de explicare diferite.
Am cunoscut recent un grup prin intermediul unei persoane, sa-i spunem M.
M m-a introdus in grup si in urmatoarele saptamani am participat la mai multe intruniri unde de altfel m-am simtit foarte bine.
Apropiindu-se sarbatorile, in interiorul grupului s-a discutat despre organizarea Craciunului la M acasa, urmand sa ne intalnim mai intai pentru a trage la sorti “victimele” pentru cadourile de craciun iar apoi la petrecerea efectiva.
Din motive ce-mi sunt inca neclare… M a abordat o atitudine ceva mai rece fata de mine. Totul a culminat cu absenta invitatiei la intrunirea pentru tragerea la sorti. Am incercat sa contactez telefonic persoana dar apelurile mi-au fost ignorate.
Am reusit sa iau legatura cu M pe messenger si mesajul pe care l-am primit a fost de genul:
La petrecere participa doar cei acceptati, nu sunt bineveniti cei doar suportati. Tu esti tolerat da’ nu-ti simte nimeni lipsa…
Ok. Respingere. Sa vedem ce optiuni de interpretare exista.
Mai intai ar fi interpretarea pesimista. Sa luam 2 componente: Permanenta si Globalitatea.
Permanenta: “Sunt o persoana oribila, plictisitoare, enervanta in cel mai bun caz tolerat dar niciodata tolerat pe termen lung.”
Global: “Toate persoanele ajung sa-mi evite compania. Iar o sa petrec sarbatorile singur si o sa ma simt de rahat. O sa incep anul deprimat si dezamagit. Nici sa invat pentru sesiune nu o sa mai am energie. Probabil o sa stau in casa si o sa ma indop cu tot felul de rahaturi.”
In explicarea pesimista, partea negativa capata o prezenta de lunga durata si pare a afecta toate domeniile vietii persoanei in cauza.
In explicarea optimista, partea negativa este izolata in timp. Efectul ei este izolat la domeniul in care s-a produs.
Acelasi eveniment poate fi explicat intr-o maniera optimista. Considerand cele 2 dimensiuni explicatia ar putea sa sune cam asa:
Permanenta: “Poate M s-a razgandit si nu mai vrea sa faca o petrecere chiar atat de mare de Craciun. Prefera sa fie intr-un grup intim. Mi-a ignorat apelurile pentru ca nu stia cum sa-mi spuna ca ar prefera sa nu vin iar cand am apucat sa discutam era putin pilita si nu a mai apelat la tact ci doar a spus ceva ce stia ca o sa aiba efect.”
Globalitate: “Asta e, nu mai fac Craciunul cu grupul respectiv. Probabil totusi ca distractia de Revelion despre care discutasem sa fie inca valabila. Daca pica si aia… nu-i bai… macar am aflat din timp astfel incat sa-mi pot face alte planuri. Sunt destul de multe persoane care sa-mi aprecieze compania, destui care sa ma primeasca cu bratele deschise. Si in plus…. viata e plina de suprize… mai e o saptamana, cine stie ce o sa se intample pana atunci.”
Ambele stiluri de explicare sunt disponibile la un moment dat. Depinde doar de noi pe care il alegem. Alegem sa privim evenimentele negative ca fiind trecatoare si izolate sau le lasam sa devina permanente si omniprezente.
Unii dintre noi (a se citi EU) s-au obisnuit cu stilul pesimist, au invatat sa fie neajutorati si au nevoie de ceva mai multa munca, ceva mai multa atentie pentru a invata sa fie optimisti. E doar o chestie de practica, de obicei. E ca mersul pe bicicleta… mai stangaci la inceput… dar o data invatat…. devine automat.
Eu unul aleg sa fiu optimist. Tu ce alegi?